Reproșurile, mesaje subtile de la sufletul tău

”Te poți descuraja de nenumărate ori, dar învins devii doar atunci când începi să-i blamezi pe ceilalți și te oprești din a mai încerca” – John Burroughs

Într-un articol anterior am vorbit despre dezamăgire și cum o putem gestiona eficient. Acum aș dori să abordăm un subiect adiacent: reproșurile și tendința de a-i învinovăți pe ceilalți. Nu cred că există om care să nu ajungă destul de des în ipostaza în care să simtă că altcineva este responsabil pentru situația, eșecul din acel moment.

Tot timpul ni se spune că ar fi ideal să nu-i facem pe ceilalți vinovați de ceea ce ni se întâmplă. Ușor de zis și greu de făcut. În primul rând cred că ar trebui să ne oprim din a ne simți vinovați pentru că aruncăm pisica pe ceilalți. Acest lucru nu înseamnă să continuăm ca și cum ar fi un lucru pozitiv să-i blamăm pe ceilalți. Dar ar fi indicat să ne oprim și să încercăm să înțelegem de ce simțim să-i învinovățim pe ceilalți și dacă nu cumva putem găsi acolo, bine ascuns, un mesaj pentru noi.

Acum câțiva ani, nu mai știu sub ce formă și de unde a venit spre mine ideea următoare: ceea ce-i reproșezi celuilalt este de fapt ceea ce-ți reproșează sufletul tău ție! Poate dintr-o carte, dintr-un curs. Sincer, nu-mi amintesc. Dar ideea a pătruns adânc în mintea mea și a încolțit, a prins putere.

Această idee în timp mi-a schimbat perspectiva asupra multor lucruri. Fiind o persoană destul de orgolioasă – dar maestru în a masca acest lucru – am tendința de a reproșa permanent celor din jur că nu au acționat așa cum trebuia. Din momentul în care am înțeles că ceea ce exprimăm noi în exterior este strict legat de ce e în interiorul nostru lucrurile s-au schimbat radical. Învinovățirea, blamarea, reproșurile apar în continuare. Să nu credeți că am scăpat de ele. Dar ceea ce s-a schimbat este modul în care le gestionez: le văd ca mesaje importante de la sufletul meu și care caută să mă ghideze. Uneori mă prind repede de mesaj, alteori am nevoie de mai mult timp pentru a înțelege. Dar, de fiecare dată, atunci când am înțeles s-a făcut liniște în interior și frustrarea, blamarea a încetat cu adevărat. În timp, această tendință de a arunca pisica pe celălalt s-a diminuat.

Dar cum stă de fapt treaba cu reproșurile, învinovățirile și cum sunt ele mesaje de la sufletul tău?

Mi-a luat ceva timp până să percep clar ce se întâmplă. Să luăm un exemplu simplu și care ni se întâmplă frecvent cam tuturor ”Nu ai înțeles ce am vrut să spun, ce am făcut, ce am scris etc.”. Adesea ne trezim în situația în care simțim că cei din jur nu ne înțeleg și nu apreciază lucrarea, mesajul nostru. Se întâmplă în relația cu cei apropiați, la job, cu prietenii, peste tot.

Fac o paranteză și subliniez că nu discutăm aici de micile neînțelegeri care apar în mod obișnuit datorită un circumstanțe exterioare. Poate partenerul, partenera ta nu a auzi clar ce-i spuneai în timp ce dădea vecinul cu bormașina sau s-a întrerupt semnalul la telefon. Mă refer aici la anumite tipare, situații care se repetă în mod constant sau sunt importante pentru noi.

”Nu ai înțeles ce am vrut să spun…” – noi reproșăm celorlalți că nu au capacitatea de a ne înțelege, de a fi pe aceeași lungime de undă cu noi. De multe ori este destul de frustrant. Mai ales atunci când tu ai depus un efort în a face ceva și cei din jur par să nu aprecieze.

Aceste situații sunt foarte bine orchestrate de către sufletul nostru. Dacă nu vă place denumirea de suflet puteți să o înlocuiți cu subconștient sau chiar Dumnezeu. Nu contează. Ideea de bază este că dincolo de ceea ce percepem noi există ”cineva, ceva ” care are o perspectivă mult mai amplă asupra vieții noastre.

Pentru a înțelege ce vrea să ne zică sufletul în aceste situații putem face următorul exercițiu: te duci în fața oglinzii și uitându-te în proprii ochi repeți acel reproș ca și cum cel din oglindă ar fi sufletul tău care îți vorbește. În acel moment ”Nu ai înțeles ce am vrut să spun” se transformă și capătă sens. Sufletul tău îți spune ”Băi Dane, nu ai înțeles ce am vrut să-ți spun! Nu ești pe frecvența care trebuie”. În acel moment începi să te gândești: Oare ce nu aud din ceea ce sufletul/subconștientul/Dumnezeu îmi spune? De abia din acest moment începi cu adevărat să asculți.

Mai există o variantă în loc de cea cu oglinda: îți poți înregistra pe telefon reproșurile și pe urmă le asculți ca și cum altcineva ți-ar spune acele lucruri.

Este nevoie de puțină răbdare pentru că de multe ori durează până intri pe frecvența la care poți auzi răspunsul – nu trebuie să stai în oglindă tot acest timp. Răspunsul poate veni și după câteva zile. Doar repetă întrebarea în mintea ta. La început este mai greu dar practicând lucrurile devin mult mai ușoare. La un moment dat sufletul îți va răspunde. Și nu te aștepta să se despice cerurile în două, să apară curcubeul și îngerașii să-ți cânte ode. Nu. La un moment dat va apare un gând în mintea ta. Acel gând va conține răspunsul pe care-l cauți. Vei ști că este un gând care nu-ți aparține. Nu știi de unde a venit și ce l-a generat.

AstroSfaturi – astrologul tău virtual. Horoscop personalizat pentru fiecare moment al vieții tale.

Sufletul vorbește cu noi prin noi. Nu doar prin îngerași, zâne sau alte entități cu rol de mesager. El se folosește de propria noastră minte pentru a comunica cu noi. Doar trebuie să facem liniște pentru a asculta. În momentul în care vei primi acel răspuns vei ști exact ce ai făcut sau ce nu ai făcut corect. Chiar dacă îți va conveni sau nu, vei ști că e un răspuns autentic.

Astfel, învățând să privim propriile frustrări față de exterior ca fiind mesaje de la suflet vom putea să ne ajustăm comportamentul, viața astfel încât să mergem pe banda care trebuie. Din ce am observat cele mai puternice mesaje sunt cele în care reproșăm celorlalți ceva ce ei n-au făcut decât ceva ce au făcut greșit.

Uneori se întâmplă ca ceea ce reproșăm altora să nu fie exact ceea ce gândim. Uneori ne mințim singuri și blamăm total aiurea. O facem pentru că nu avem curajul de a ne accepta propriile slăbiciuni. Făcând acest exercițiu noi ne vom da seama imediat dacă ne mințim sau nu. Va fi mai greu de acceptat, este adevărat.

Acum vă puteți face o listă cu toate nemulțumirile voastre vis-a-vis de ceilalți și să începeți să lucrați la ele. Ele toate ascund un mesaj de la sufletul vostru. Acesta dorește să vă ghideze și să vă învețe. Sufletul nostru este singurul din tot Universul care este 100% interesat în mod direct de evoluția noastră. Restul personajelor au propria lor agendă. Dar trebuie să învățăm să-l ascultăm.

Atunci când reproșezi cuiva că nu a fost corect cu tine înseamnă că tu nu ai fost corect față de sufletul tău. Cum așa? Cel mai probabil i-ai promis ceva și nu te-ai ținut de cuvânt. Poate crezi că nu e cazul și tu nu ai făcut nici o promisiune sufletului tău. Dar oare la un moment dat nu ai fost într-o situație în care ai zis ceva de genul ”Dacă trec și de asta, promit să nu mai fac”. E o promisiune făcută sufletului tău iar tu probabil ai încălcat-o. Spre deosebire de noi, Sufletul chiar pune bază pe ce zicem că facem. Atunci când îl înșelăm el ne crează condiții optime pentru a ne înțelege eroarea. Nu o face din răzbunare ci din dorința ca noi să învățăm, să evoluăm.

Ideea de ”a da ascultare” care apare și în creștinism se referă la a învăța să asculți aceste mesaje ale Sufletului tău. Meditația și practicile spirituale au același scop de ”a da ascultare”.

Sper ca cele prezentate mai sus să te ajute și să-ți ofere o cale de a te cunoaște mai bine și a te deschide către interiorul tău. Este un efort pe care trebuie să-l facem singuri. Nimeni altcineva nu poate discuta cu sufletul nostru. Ar fi și stupid. E ca și cum toate intimitățile din cadrul cuplului să treacă pe la vecin(ă)…

Dacă îți place ce scriu te invit să te abonezi la newsletter și vei primi email de fiecare dată când public ceva nou.

Toate bune,

Dan

Photocredits