Despre îngrijorare și cum o gestionăm
Conform DexOnline.ro, a fi îngrijorat are următoarea definiție: ”A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija.”
Neliniștea este o stare pe care toți o percepem în mod constant dar cu frecvențe și intensități diferite. Unii dintre noi, avem un nivel nativ de îngrijorare mai ridicat, iar alții unul mult mai scăzut. Dar ceea ce este cert, este faptul că pe parcursul vieții cu toții vom experimenta senzația de îngrijorare.
Îngrijorarea, ca stare, este una naturală și normală ființei umane. Ea în sine nu este o problemă. Dificultățile apar atunci când intensitatea trăirii depășește un anumit prag. Poți fi îngrijorat(ă) de ziua de mâine dar la un nivel gestionabil care nu-ți blochează activitatea sau poți îngrijorată excesiv de ziua de mâine și să nu faci nimic cu ziua de astăzi.
Un lucru trebuie subliniat: a fi îngrijorat este o stare și ea poate duce la o acțiune sau non-acțiune. Nu vorbim aici de ce faci efectiv cu îngrijorarea ci doar de trăirea în sine. Ne concentrăm pe intensitatea îngrijorării și cum putem să o gestionăm eficient.
Ca proces, îngrijorarea, a fost tot timpul pentru mine un subiect care m-a preocupat. În astrologie, există asteroidul Ceres care exprimă manifestarea îngrijorării în viața noastră. La mine, Mercur (mentalul) se află lângă Ceres și ca urmare am o minte care se îngrijorează rapid pentru foarte multe lucruri – adică rahaturi. Acest lucru îmi induce o stare de agitație nervoasă fără a avea un motiv clar. Așa că mă preocupă activ subiectul.
Recent, am înțeles ceva foarte profund despre îngrijorare și acesta este motivul pentru care scriu acest articol. Îngrijorarea se poate transforma într-o sursă de putere extraordinară. Ea acționează deseori ca o super-puterea în viața noastră, doar că de multe ori nu conștientiză.
Îngrijorarea poate fi definită ca puterea de a-ți concentra emoțiile într-un singur punct! Așa cum la nivel mental, te poți concentra pe o temă anume și la nivel emoțional avem puterea de a ne concentra întreg spectrul emoțional pe un singur subiect.
Imaginează-ți că emoțiile tale ar fi un râu. Acest râu are mai mult afluenți care-l alimentează. La un moment dat, apare un baraj în calea apei și râul nu mai curge. Apa se adună formând un lac. Procesul de stăvilirea a apei poate fi asociată cu îngrijorarea. Cu cât se adună mai multă apă în lac cu atât crește presiunea pe baraj. Dacă apa din baraj este captată pentru a produce curent electric atunci barajul are un sens, un scop și întreg procesul este unul constructiv. Dacă nu se face nimic cu apa din lac la un moment dat ea va rupe barajul. Tu nu poți alege unde și când se face un baraj în râul emoțiilor tale dar poți să construiești o hidrocentrală și să te folosești de puterea apei / emoțiilor.
Îngrijorarea devine astfel un proces de coagulare, concentrare a trăirilor emoționale. Atunci când ești îngrijorat de ceva, toate emoțiile tale converg către acel subiect. Atunci când ființa ta se concentrează la nivel emoțional pe un singur aspect crește intensitatea trăirii. De aici și teama pe care o asociem cu îngrijorarea. Este prea multă putere adunată la un loc și deseori fără o direcție, un sens clar.
Putem defini îngrijorarea ca un proces, ca o funcționalitate care există în noi toți și care ne permite în anumite situații să fim extrem de atenți, dpdv emoțional, pe o temă anume.
Dacă privim îngrijorarea ca pe un proces, atunci putem deduce că există ceva în ființa noastră care o activează. Cu alte cuvinte, îngrijorarea este activată de un factor intern, de o emoție, de o frică etc. Ca urmare, îngrijorarea în sine nu este o emoție ci o concentrare a emoțiilor în interiorul tău. Este un proces ci nu un ”lucru”. Dacă înțelegi acest lucru atunci putem folosi îngrijorarea în mod constructiv.
Fiind un proces ne putem folosi de îngrijorare pentru a avea o mai mare putere. Tot ce trebuie să facem este să alegem conștient pe ce ne îngrijorăm. Îngrijorarea apare ca fenomen independent de voința noastră dar noi o putem redirecționa către ceva productiv.
Dacă la un moment dat te simți îngrijorat, ai de ales să rămâi în acel proces nedefinit sau să-ți muți atenția către ceva concret. Nu poți schimba procesul de îngrijorare odată activat. E nevoie de un timp pentru ca forța care concentrează emoțiile tale să slăbească. În timpul în care îngrijorarea este prezentă tu beneficiezi de un nivel de concentrarea emoțională extrem de ridicat. Acest lucru îți poate da puteri nebănuite și poți face lucruri care în mod normal ți-ar fi dificile.
Poate pare complicat dar în realitate tot ce trebuie să facem este, ca atunci când apare îngrijorarea să ne punem următoarea întrebare ”Spre ce să-mi îndrept îngrijorarea în mod constructiv?”. Deseori rămânem agățați în ”De ce mă simt îngrijorat?”. La această întrebare îți va fi foarte greu să-ți răspunzi în acel moment. Dacă tu ai fi putut identifica teama din spate nu ai fi fost îngrijorată ci deja făceai ceva. Îngrijorarea apare atunci când nu ai identificat riscul. Acesta poate fi real sau nu. Dar nu prea ai cum să afli atunci când devii îngrijorat.
Ca urmare, atunci când îngrijorarea se activează, singura variantă viabilă este să o duci pe ceva constructiv. Ce înseamnă acest lucru? Pur și simplu, alege unul din obiectivele sau temele din viața ta și aplică îngrijorarea pe acel subiect. Îngrijorează-te să nu faci acel lucru pe care ți l-ai propus.
Aici aș dori să mai fac o diferență importantă între îngrijorare și preocupare. Preocuparea este o îngrijorarea mai mică, în sensul în care nivelul de concentrare emoțională este mai redus. De multe ori, confundăm preocuparea cu îngrijorarea. De multe ori, lipsa unei reacții te duce de la preocupare la îngrijorare. În cadrul acestui, articol mă refer la îngrijorarea ca senzație de preocupare excesivă, fără a fi legată de ceva anume. Atunci când ești preocupat ai un subiect clar, o temă. Subiectul este destul de complex și o să-l mai discutăm pe viitor.
În concluzie: îngrijorarea poate fi văzută ca un proces ”predestinat”, adică în afara controlului tău conștient. Pur și simplu îngrijorarea apare ca fenomen manifestat de subconștientul tău. ”Liberul arbitru” în acest caz este dat de alegerea de a o folosi conștient. Dacă privești îngrijorarea ca un proces și cu ca ceva definit, ca un ”lucru” atunci vei avea libertatea de a alege să-l folosești înțelept. Dacă nu, atunci devii victima îngrijorării și mergi pe zona de ”mi se întâmplă”, deterministă și ciclică.
La mine atunci când apare îngrijorarea am învățat să o direcționez pe ideea ”mă îngrijorez să nu-mi irosesc ziua”. În acel moment, ies din îngrijorarea fără motiv și încep să mă preocup de a-nu rata ziua, să fac ceva care să-mi dea un sentiment de împlinire, de ne-ratare. Emoțiile mele fiind foarte concentrate, ca un mănunchi de raze, atunci mutându-mi atenția pe ceva anume voi avea o putere, motivație crescută de a o face.
Nu poți împiedica îngrijorarea să apară dar o poți folosi în favoarea ta.
Sper ca cele scrise să-ți fie de folos.
Toate bune,
Dan
PS. Doresc să mai subliniez, că aceste idei sunt produsul propriei introspecții, ajutat de principiile astrologiei și alte domenii conexe. Ele nu au la bază o cunoaștere psihologică, academică. Poate în psihologie este tratat acest subiect, poate s-a ajuns la o concluzie similară. Nu știu și nu sunt interesat să caut.
