Rutinele care ne ucid lent
Fiecare carte își așteaptă momentul să fie citită. Cel puțin așa funcționează la mine. Am cărți pe care le-am citit după ani de zile după ce le-am cumpărat. Atunci când sunt pregătit pentru a o citi, cartea îmi va ieși în cale. Așa s-a întâmplat cu ”Yaatra. Jurnal inițiatic în India” de Vasile Andru. Este o carte superbă, plină de învățăminte și scrisă din inimă. V-o recomand!
De dimineață citeam din ea și un pasaj a declanșat un întreg proces de conștientizare. Pasajul era următorul: ”Vine un moment când ai dat totul, iar după aceea, ori te repeți diluându-ți mesajul, ori dispari în pustie, ori te răstignești pe cruce, punând bobul sub brazdă, să moară și să dea rod” – pagina 139.
În acel moment am înțeles ceva despre mine, ceva ce știam dar nu acceptasem complet. Am înțeles de ce nu mă pot repeta în acțiunile mele. Toată viața m-am confruntat cu această problemă: de a face lucrurile la fel, repetitiv, de a intra într-o rutină. Fiecare curs sau seminar pe care l-am susținut a fost diferit chiar dacă tema a fost aceeași. Atunci când fac ceva și ating acel punct în care simt că am făcut tot ce ține de mine nu mai pot repeta experiența, nu mai pot continua. Trebuie să schimb chiar dacă de multe ori am luat-o de la capăt.
În ultimii 3 ani am lucrat intens la cursurile și atelierele în format video. Sunt peste 200 de ore de înregistrări video pe diferite tematici ale astrologiei. Acum nu mai pot continua. Chiar dacă lumea își dorește să continui, ceva din interiorul meu nu mai poate. E ca și cum am atins acel prag în care eu am dat totul și nu mă mai pot repeta. S-ar putea face mai mult, mai bine? Desigur. Dar pentru mine continuarea ar fi o repetare forțată, o rutină toxică. Uitându-mă în urmă observ că în mod constant am acționat în acest mod. M-am implicat într-un proiect, am atins un prag în care am simțit că am oferit tot ce am avut de oferit și pe urmă m-am retras. De fiecare dată am căutat să pun ”bobul sub brazdă” pentru a crea ceva nou. Acesta îmi este drumul. Cei din exterior au perceput-o adesea ca pe o fugă, ca pe un abandon. În realitate îmi terminasem treaba.
Extrapolând, mă gândeam cum în ultima 100 și ceva de ani lumea s-a transformat în ceva automat, repetitiv și destul de toxic pentru trăirea interioară. De când Ford a introdus procesul de fabricație în serie, producția de masă și a făcut din om un robot lumea s-a transformat radical. Viața a încetat să mai fie o descoperire iar zilele au început să semene foarte mult între ele. Te trezești, te duci la muncă, muncești în mare parte făcând aceleași lucruri și pe urmă revii acasă unde din nou ai aceeași rutină. Trăim din Paște în Crăciun și din nou de la capăt.
Această rutină și mecanizare a vieții cred că ne face mult rău pe interior. Multă lume găsește această rutină ca fiind extrem de confortabilă. Sunt cei ce se tem de viață, se tem de moarte. Având o viață ordonată, bine pusă la punct rămâi în priză și uiți de viață, uiți de moarte. Uiți că în realitate nu ai mult timp la dispoziție. Din acest motiv, cei care sunt la finalul vieții regretă lucrurile pe care nu le-au făcut iar sfatul lor este să ne bucurăm de viață.
Ceea ce trăim acum, cu izolarea produsă de Covid-19, ne forțează să ieșim din această rutină și să facem o schimbare. După ce trece această etapă dificilă, marea majoritate va reveni la stilul de viață anterior. Ușor modificat, dar în esență același. Foarte puțini o să înțeleagă cu adevărat mesajul subtil a ceea ce se întâmplă. Urmăream zilele trecut un documentar despre ciuma de la 1347 în care un istoric francez era siderat de faptul că după ce aceasta a trecut aceasta nimic nu s-a schimbat la nivelul societății. Deși o treime din populația murit lucrurile au revenit în mare partea așa cum erau înainte. Așa se va întâmpla și acum, nu are rost să credem că va fi altceva.
Fiecare dintre noi are de ales. Întotdeauna avem de ales. Doar că, uneori alegerile corecte implică costuri mari și ne este foarte dificil să le urmăm. Atunci când lași rutinele să-ți domine existența atunci viața te trăiește. Viața trebuie trăită, descoperită, simțită.
Info: Profilul astrologic al copilului tău – află care îi sunt punctele forte, punctele slabe și cum îl poți ajuta să se dezvolte armonios.
În esență, problema constă nu în faptul că faci același lucru la fel ci că în interiorul tău nimic nu se schimbă! Voi face în continuare astrologie, voi mai ține cursuri și ateliere. Doar că ele vor avea o abordare diferită. Voi avea altă intenție, atitudine, mod de a face în esență același lucru. Ca astrolog ai 3 mari opțiuni: consultații, cursuri și scris articole/cărți. Dar există o infinitate de moduri prin care le poți face.
Scopul acestui text este de a te face să te gândești și la alte moduri prin care poți să-ți trăiești viața, să faci ceea ce ai de făcut. Nu lăsa rutina să-ți ucidă sufletul. Fă ceva diferit de fiecare dată. Dacă meseria ta implică o nivel de automatizare ridicat caută să faci ceva diferit de fiecare dată. Nu înceta să înveți, să schimbi lucrurile și să experimentezi.
Dacă jobul tău este să ”lingi excel-urile”. Foarte bine. Pe moment poate nu ai altă opțiune. Dar ai alternative. Prima este să te gândești dacă vrei ca toată viața să faci acest lucru. Dacă știi că vrei altceva atunci caută acel altceva. Descoperă-l și mergi pe calea respectivă, chiar dacă îți va mai lua 1,2…5 ani. Dar caută activ. Al doilea lucru este să înveți să ”lingi excel-urile” și altfel. Cum ai putea face lucrurile diferit? Cum ai putea face ceva interesant pentru tine? Rezultatul final poate fi același dar modul în care îl obții poate diferi. Viața este despre trăire și experimentare. Nu lăsa exteriorul să te transforme într-un robot.
Trăim într-o lume plină de condiționări. Nu există libertate exterioară absolută. Suntem ființe organice și avem nevoie de apă, aer și hrană pentru a trăi. Acest lucru înseamnă că nu putem aspira la libertate totală. Dar trebuie să evităm să mergem la extrema cealaltă și să renunțăm la a căuta libertatea. Libertatea adevărată este cea interioară. Aici avem putere și control. Atitudinea pe care o avem, educația pe care ne-o oferim, comportamentul pe care-l avem țin de noi . Rutinele nu sunt neapărat negative, nocive. Ele ne sunt de ajutor atunci când sunt stabilite în mod corect.
A crede că dacă îți schimbi jobul îți va fi mai bine, vei scăpa de rutinele ”linsului de excel” este o iluzie. Vei face altceva dar în același mod, automat, robotic. Din momentul în care am renunțat la job, am avut nevoie de cam 2 ani să învăț să-mi asum libertatea. Încă așteptam să-mi spună cineva ce să fac. Totul se învață iar pentru aceasta ai nevoie de un dram de răbdare.
În concluzie, te întreb: alegi să te trăiască viața sau să o trăiești tu?
Alegerea nu înseamnă revoluție și să-ți bagi picioarele în tot ce faci acum. Alegerea constă în a-ți schimba atitudinea și a prelua controlul asupra rutinei de zi cu zi. Atunci când ai ajuns la un final de drum acceptă și mergi pe altul. Dar cu răbdare și construind momentul potrivit.
Închei cu un alt pasaj din carte: ”Ananda, care este minunea cea mare? […] Moartea există în jurul nostru și noi trăim ca și cum am fi eterni.”
Toate bune,
Dan
