Punctul de echilibru … care nu e punct
Oamenii sunt ca bicicletele. Își mențin echilibrul atât timp cât se află în mișcare.
Albert Einstein – Letter to Eduard Einstein, February 5, 1930
Aparent cu toții căutăm echilibrul în viața noastră. Natura la rândul ei caută să mențină lucrurile într-un echilibru alternând diferitele sezoane și anotimpuri. Totul în jurul nostru este un mare ciclu în care etapele se succed într-o aparentă eternitate.
Tema echilibrului este una importantă și consider că e necesar să acordăm o atenție mai mare acestui subiect. Probabil ca în structura ființei mele căutarea echilibrului este o nevoie primară și acest lucru m-a împins către a studia mai intens această temă.
Am identificat câteva lucruri importante de reținut despre ”echilibru”:
- Echilibrul rezultă în urma interacțiunii mai multor forțe, energii.
Corpul nostru rămâne în echilibru datorită acțiunii mușchilor noștri care lucrează intens pentru a contracara gravitația, denivelarea terenului pe care ne aflăm, puterea vântului etc. Prin urmare, este important să reținem că pentru a ajunge la echilibru în viața noastră trebuie să depunem un efort susținut, acest echilibru nu este rezultatul unei non-acțiuni. Echilibrul este rezultatul unei interacțiuni și nu o stare spontană, naturală. În final se poate manifesta spontan și natural. Dar și atunci este rezultatul manifestării egale a unor tendințe opuse.
Noi ne naștem cu o serie de dezechilibre în structura personalității noastre. Venim deja cu o serie de tendințe pe care le vom manifesta în mod nativ, natural la extreme. Noi trebuie să luptăm și să depunem un efort serios pentru a contracara acele tendințe și a ne duce pe linia de plutire. Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l facem este să evităm să manifestăm extremele.
Dacă de exemplu frica, nerăbdarea, agresivitatea, dependențele sunt elemente care te duc într-un punct de dezechilibru este necesar să găsești acele acțiuni, atitudini, comportamente care să le contracareze. Acest lucru presupune un efort din partea ta, un efort pro-activ. Nu este suficient să spui ”gata, nu mai fac!”. E nevoie să acționezi conștient pentru a-ți dezvolta acele atitudini, comportamente care să contrabalanseze tendințele extreme.
Info: Vrei să primești pe email imediat ce public un articol nou? Abonează-te la newsletter-ul DanC.ro
2. Fiecare aspect, lucru este definit prin comparație și nu există în valori absolute.
Lumina o putem identifica ca atare doar pentru că știm ce înseamnă întunericul. La fel căldura față de răceală, susul de jos, micul față de mare etc. Modul nostru de a percepe lumea este unul comparativ, în oglindă. Lucrurile fac sens pentru noi doar dacă le putem compara.
În esență echilibrul ar defini aceea stare, percepție în care ești conștient și de oglindă și de obiectul oglindit. Nerăbdarea este o consecință a lipsei de răbdare. Orice lucru, aspect al vieții noastre poate fi evaluat din perspectiva existenței sau lipsei unui atribut. Practic, lumea în care trăim, datorită acestei percepții este una duală. Mintea noastră are nevoie de un punct de reper, de o comparație pentru a da sens lucrurilor. Chiar și noțiunii de Dumnezeu trebuie să-i creăm un punct opus. Ideea de infinit deși acceptată, nu poate fi concepută cu adevărat de către mintea noastră. Stai puțin și reflectă la ideea asta de infinit…cum o poți vizualiza, simți, percepe? Nu-i așa că nu prea poți să nu simți limita?
Atunci când te consideri ca fiind ”om bun” înseamnă că ”omul rău” se află în minoritate. În esență omul nu este nici bun, nici rău. Orice lucru, aspect al Universului doar există pur și simplu și prin manifestarea sa poate deveni ceva sau altceva.
Revenind la ideea de echilibru, este important să reținem că de fiecare dată vorbim de un aspect care se manifestă la extreme. Pentru a ști cum să ajungem la echilibru este necesar să conștientizăm aceste extreme.
Multă lume se percepe ca fiind victimă a vieții, a societății etc. Dar unde există victima există și agresorul. E ceea ce în filosofia orientală apare sub denumirea de Yin și Yang, de polarități. Pentru a ieși din rolul de victimă e necesar să înțelegi cum funcționează și agresorul. Și invers. Ceva din tine te împinge către ceea ce te face să suferi.
Info: AstroSfaturi – astrologul tău virtual. Analize astrologice personalizate. Înregistrare gratuită.
3. Extremele se susțin reciproc și ne mențin în dezechilibru.
Cel mai adesea noi nu reușim să ieșim din anumite bucle și tipare comportamentale pentru că rămânem blocați în extreme. Extremele se atrag reciproc. Atunci când manifest la extrem un atribut vei ajunge instant la polul opus.
Sentimentul de vinovăție este cel care ne ține prins în această buclă. Vinovăția este o percepție subiectivă care te împiedică să vezi lucrurile așa cum sunt. Cel mai adesea, după ce facem o dudă ne promitem gata, ne cumințim. Astfel nu facem decât să amplificăm sentimentul de vinovăție și să sărim de la o extremă la alta.
Cel mai simplu exemplu este cu mâncarea. Multe lume are probleme cu greutatea corporală. Prin urmare s-au inventat numeroase metode de a slăbi. În realitate, ele sunt extremele greutății normale: îngrășarea, pofte lipsite de control versus slăbirea forțată, controlul strict al alimentației. Atunci când mănânci ce nu trebuie și cât nu trebuie te simți vinovat(ă) și îți promiți că gata, mă bag la cură. Nu faci astfel decât să perpetuezi o stare de dezechilibru. Cu cât reacția ta este mai dură, cu cât cura este mai severă și cu atât cresc șansele să revii la comportamentul de dinaintea dietei. De fiecare dată când ne urâm pe noi că am ajuns într-o punct de dezechilibru nu facem decât să ne aruncăm imediat în extrema cealaltă și astfel să perpetuăm la infinit acest joc. De fiecare dată când spui ”gata nu mai fac” deja șansele de recidivă au crescut foarte mult.
Obținerea echilibrului este un proces gradual, etapizat în care primul scop este de a evita extremele. Referitor la exemplul de mai sus, cu mâncarea, în loc să te blamezi că ai mâncat toată ciocolata mai bine te concentrezi si depui un efort ca data viitoare să mănânci doar jumătate.
4. Echilibrul nu este un punct ci un interval
Cred că cea mai mare eroare pe care o putem face este să credem că echilibrul este un punct fix spre care trebuie să tindem. Echilibrul este un interval și nu un punct fix. Astfel discutăm de interval de echilibru și nu un punct.
Să luăm un exemplu: să stabilim o scală a nerăbdării/răbdării de la -10 la +10. Valoarea maximă negativă indică maximul de nerăbdare iar valoarea maximă pozitivă a răbdării. Un scor de -10 indică faptul că nerăbdarea ta este legendară iar un scor de +10 răbdarea ta este extremă. Ambele valori reprezintă extreme, abateri de la funcționarea normală. O răbdare de +10 te poate face să nu mai acționezi și să tot aștepți momentul oportun. Un scor de -10 te face să nu aștepți de loc.
Echilibrul nu înseamnă valoarea 0 în cazul nostru. Este eronat să considerăm că trebuie să tindem la 0, către un punct fix. Echilibrul poate fi un interval între -3 și +3 de exemplu. Orice manifestare a răbdării între aceste limite face ca acțiunile tale să fie echilibrate și armonioase. Cu alte cuvinte vei avea suficientă răbdare pentru a aștepta momentul potrivit dar și suficientă nerăbdare pentru a acționa atunci când trebuie. Acest interval diferă de la o persoană la altă pentru că fiecare avem o altă structură a personalității.
Fiecare trebuie să-și găsească acest interval de echilibru în toate aspectele ființei sale care se manifestă la extreme. A fi echilibrat înseamnă a funcționa în anumiți parametrii optimi și nu a te manifesta doar la o anumită valoare.
Dacă tu ești prin natura ta o persoană pofticioasă trebuie să accepți acest lucru și să-ți afli acel interval al poftelor care nu te dezechilibrează. Una este să mănânci o bucățică de ciocolată și alta să o razi pe toată. Nu-ți nega pofta dar lucrează pentru a o menține în acel interval de echilibru.
5. Echilibrul este dinamic, nu static
Atunci când ai atins acel interval de echilibru nu înseamnă că gata, ți-ai rezolvat problema și poți să te culci pe o ureche. E nevoie în continuare de efort și atenție pentru a te menține acolo. Viața e plină de ispite și tentații care au ca scop să te testeze. Ceea ce trebuie să faci este să rămâi cât mai mult timp în acel punct de echilibru.
Chiar dacă la un moment dat, ajungi iar la o extremă trebuie să fii atent(ă) cum reacționezi și să nu ajungi iar în dezechilibru. Dacă după 6 luni în care ai reușit să-ți menții poftele într-un interval de echilibru, optim, scapi și razi iar o ciocolată evită să te blamezi și să îți dai palme. Făcând lucrul acesta o iei iar de la capăt cu extremele iar echilibrul obținut va dispare. Acceptă faptul că mai poți călca și strâmb. Tot ce trebuie sa faci este să revii la intervalul de echilibru definit anterior. Uneori ne ancorăm prea mult în prostiile pe care le facem și nu le acceptăm ca fiind momente de rătăcire temporară. Nu suntem roboți și nu suntem perfecți. Dar acest lucru nu înseamnă că nu putem trăi în echilibru cu noi înșine.
Cum ajungem la intervalul de echilibru?
În final acestui articol, aș dori să punctez câțiva pași necesari pentru a atinge intervalul de echilibru:
a) Identificați extremele situației cu care vă confruntați. Doar în acest mod veți ști ce anume trebuie să evitați.
b) Evitați învinovățirea și blamarea. Acceptați situația prezentă chiar dacă nu vă place. Acesta este punctul Zero, punctul de start în obținerea echilibrului. Nu vă plângeți de milă pentru că nu faceți decât să vă consumați energia aiurea.
c) Definiți-vă obiective realizabile și care să va țină departe de extreme. Progresul este etapizat și se face pas cu pas, având răbdare. Fiți blânzi cu voi înșivă…dar și fermi. Fiecare pas pe care îl faceți reprezintă un câștig. Dacă fumai 10 țigări pe zi și reușești să reduci la 8 ai câștigat. Dacă te forțezi să renunți de tot s-ar putea să-ți fie mult mai dificil.
d) Acțiunea este mai importantă acum decât înțelegerea situației. Acum e mai important să te poți opri din mâncatul ciocolatei decât să înțelegi de ce nu te poți opri. De multe ori ne blocăm în nevoia de a înțelege. Această nevoie este un resort al minții prin care să ne țină în bucla respectivă. Înțelegerea vine după ce atingi intervalul de echilibru.
e) După ce atingeți un interval de echilibru rămâneți vigilenți și nu plecați de la premisa că nu mi se va mai întâmpla. După ce ai ajuns la 8 țigări pe zi maxim rămâi acolo o perioada până când nu vei mai simți nevoia de a merge spre 10. De abia pe urmă poți reduce la 6,5 etc.
Sper ca cele scrise să vă fie de folos. Este o viziune personală dezvoltată în timp și care m-a ajutat să-mi mențin anumite tendințe în echilibru și astfel să devin o versiunea mai bună a mea.
Toate bune,
Dan
