Emoțiile virtuale, sursă de confuzie
”emotion, a complex experience of consciousness, bodily sensation, and behaviour that reflects the personal significance of a thing, an event, or a state of affairs.” – sursa Britannica.com
Conform definiție dată de enciclopedia Britanică, emoțiile reprezintă un complex de percepții, senzații corporale și comportamente care reflectă importanța personală acordată unui lucru, eveniment sau stare de fapt. Dacă ne uităm și la alte definiții găsim o separare clară între emoții și mental, rațional.
Prin urmare, plecăm de la premisa că tot ceea simțim instinctiv față de ceva anume se poate încadra în zona emoțiilor. În acest articol aș dori să abordez o temă pe care am identificat-o din practica astrologică: emoțiile virtuale sau emoțiile generate de mental.
Creierul nostru este extraordinar. Practic ce face el este caută să aproximeze realitatea. Noi nu vedem exact ce e în fața noastră ci creierul aproximează, evaluează, filtrează ceea ce vedem. Din acest motiv de multe ori nu vedem lucrurile pe care le căutăm insistent. Practic mintea noastră este un super calculator capabil de a virtualiza, de a simula foarte multe lucruri.
Există persoane care au un mental foarte puternic și care au capacitatea de a-și genera, induce stări emoționale. Acestea nu sunt emoții autentice ci simulări mentale ale unor emoții. Doar că pentru individ ele par a fi emoții reale. Astfel el se deconectează inconștient de la propriile emoții. Acest lucru duce în timp la o senzație de gol, de suferință interioară care nu poate fi legată de ceva concret.
În anumite situații, mintea are puterea de a suprascrie emoțiile. Practic ea, mintea, devine un intermediar între adevăratele emoții și conștientul nostru. Ea ajunge să genereze emoții false, emoții virtuale. Astrologic vorbind avem, în principal Luna într-un semn de Aer (Gemeni, Balanță, Vărsător).
Persoana respectivă are puterea de a-și induce stări emoționale. Ele, chiar dacă nu sunt autentice, devin reale pentru persoana în cauză. Dacă mintea lor le spune că acum sunt fericite vor fi fericite. Dacă le spune că e moment de tristețe vor fi triste. Și asta indiferent de emoțiile reale.
Eu mă încadrez în această categorie, de generator de emoții virtuale. În momentul în care am înțeles mecanismul acum ceva ani s-a făcut multă lumină în jurul meu. Mi-am dat seama că 90% din ce simt nu este autentic, nu este real. Este ceva ce mintea mea generează ca stare emoțională și care poate fi total diferită de ceea ce simt cu adevărat.
AstroSfaturi – astrologul tău virtual. Horoscop personalizat pentru fiecare moment al vieții tale.
Acest lucru duce la decizii și acțiuni regretabile. Faci ceva care până la urmă te dezamăgește, îți lasă un gust amar. Practic devii foarte confuz pentru că simți să faci ceva dar la nivel corporal, senzorial răspunsul este total opus. Simți să ieși în oraș cu prietenii dar în momentul în care ești cu ei te simți inconfortabil, stresat. Îți dorești lucruri, acțiuni care în final te fac nefericit(ă). Logic totul este perfect. Ai argumentele care să spună că ceea ce faci ar trebui să te facă fericit dar tu simți că nu. Și acest lucru te duce într-un blocaj foarte mare. Nu mai știi de fapt ce vrei, ce-ți place, ce-ți dorești.
De multe ori, mintea generează emoții false pentru a contracara emoțiile care nu îi convin. Dacă ai o minte orientată spre pozitiv (element de Foc de exemplu) ea va elimina orice emoție non-pozitivă și nu-ți va da voie să simți cu adevărat. Dacă ai o minte mai negativistă va suprascrie orice emoție pozitivă.
De multe ori, noi credem că vrem ceva și depunem un efort considerabil pentru a-l obține. Iar mai târziu rămânem dezamăgiți. Este un proces natural și greu de sesizat. Cu cât persoana este mai mentală cu atât îi va fi mai greu să înțeleagă ce se întâmplă și să-și dea seama că e deconectată de la propriile emoții.
În acest mod ajungem să trăim într-o lume a emoțiilor virtuale, false. La un moment dat bula virtuală creată se sparge și ajungi într-un punct de maximă confuzie. Marea problemă este că mintea prin acest proces de virtualizare emoțională te face să crezi despre tine lucruri care nu sunt reale. Te poate face să crezi că ești într-un fel, pozitiv sau negativ, care nu corespunde în mod real cu cine ești tu.
Iar cea mai mare eroare care se face este să cauți să lucrezi cu acele emoții false. Ele nu există în mod real, nu au un suport bazat pe ceea ce ți s-a întâmplat, pe ce ai trăit. De multe ori ele ascund alte blocaje sau traume. Cauți să repari ceva ce este ireal. De exemplu, mintea poate genera o percepție că nu ești suficient de bun și o falsă lipsă de încredere. Dar tu pe interior simți că poți face lucruri. Ajungi să fii apreciat pentru ceea ce faci dar tu crezi că ceilalți sunt nebuni și crezi că e o chestiune de noroc, de șansă. Și poți ajunge să mergi la terapie pentru a-ți rezolva lipsa de încredere în tine. Dacă ai noroc, terapeutul se prinde că e o percepție eronată. Dacă pur si simplu ai conștientiza că percepția respectivă este falsă ea va dispare instant.
Ce putem cu aceste emoții virtuale, false?
Trebuie să înțelegem un lucru fundamental: emoțiile sunt legate de corp. Ele nu există în afara percepțiilor senzoriale, corporale. Emoțiile virtuale nu activează corpul. Doar mentalul. Apare o excitație nervoasă care doar consumă foarte multă energie corporală. Corpul trebuie să hrănească și emoțiile reale și pe cele false.
Prin urmare, pentru a ne da seama dacă o emoție, o percepție este reală trebuie să ne raportăm la corp. O simți la nivel corporal sau doar mental, doar îți vine să vorbești despre ea? Dacă nu o poți lega de corp atunci e o emoție virtuală. În momentul în care îți vei da seama de treaba asta o s-o poți opri instant. De ce instant? Pentru că în spate este un gând, o idee pe care o poți schimba rapid.
O emoție autentică, reală nu o poți schimba rapid. De ce? Pentru că emoția înseamnă experiență anterioară. Emoția virtuală este doar o idee, un gând volatil. Emoția reală se află și este strâns legată de corp.
De când am înțeles acest mecanism am reușit să evit să mai fac lucruri false, lucruri care mă defineau într-un mod eronat. Tot timpul îmi pun sub semnul întrebării emoțiile care apar și încerc să le leg de corp. În momentul în care faci treaba asta multe baloane din capul tău o să se spargă. Și doar din acel moment o să poți începe să descoperi cine ești tu cu adevărat.
În continuare mentalul meu caută să virtualizeze. Pentru că e în natura lui. Dar acum nu-l mai las să mă păcălească așa ușor. El în continuare îmi prezintă scenarii de viață interesante dar de care îmi dau seama că nu mă reprezintă, că nu mă vor face fericită. Sună mișto treaba aia, nu ai ce spune. Dar că nu este pentru mine.
Sper să-ți fie de folos ce am scris și să te ajute să ieși din această buclă de virtualizare – dacă e cazul. Probabil în psihologie există studiată această situație. Habar nu am pentru că nu am studiat psihologie. Concluziile la care am ajuns sunt din propria practică și experiență.
Vrei să primești pe email imediat ce public un articol nou? Abonează-te la newsletter-ul DanC.ro
Toate bune,
Dan
